Ultimele știri
Acasă / Diverse / Adrian Bejan – Primul roman distins cu medalia Benjamin Franklin

Adrian Bejan – Primul roman distins cu medalia Benjamin Franklin

Alaturi de Nikola Tesla, Marie şi Pierre Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking, Jane Goodall, Bill Gates
Oamenilor de geniu – laureaţi ai prestigiosului Institut Franklin, fondat în 1824 – li se alătură, din această lună, gălăţeanul Adrian Bejan, profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii.


Gălăţeanul a devenit primul din istoria acestei universităţi americane căruia i se decernează Medalia „Benjamin Franklin”. Institutul Franklin a considerat că din pleiada personalităţilor care, prin descoperirile şi invenţiile lor, au revoluţionat lumea trebuie să facă parte şi Adrian Bejan. De ce? Pentru contribuţiile sale interdisciplinare de pionierat în termodinamică şi transfer de căldură prin convecţie, care au îmbunătăţit performanţa sistemelor de creaţie inginerească, dar mai ales pentru legea constructală, care anticipează designul natural şi evoluţia acestuia în inginerie, ştiinţă şi sistemele sociale.

Tot în noiembrie anul acesta, Adrian Bejan a primit medalia de aur Ralph Coats Roe, la congresul anual al ASME – Societatea Americană a Inginerilor Mecanici, pentru contribuţia sa la o mai bună percepţie publică a ştiinţei şi a rolului ingineriei în societate.
Fost baschetbalist de performanţă, component al lotului de tineret al naţionalei României, gălăţeanul Adrian Bejan predă de peste 33 de ani la Universitatea Duke.

Conduce cercetarea în domeniul termodinamicii şi al transferului de căldură. Membru de onoare al Academiei Române, doctor Honoris Causa al altor 18 universităţi din 11 ţări, Adrian Bejan este autor a peste 600 de articole şi a peste 20 de cărţi, iar prin conferinţele şi seminariile ţinute pretutindeni în lume a influenţat numeroşi oameni şi a inspirat artişti. Profesor, comunicator şi, pentru mulţi, un filosof, dar mai ales om de ştiinţă şi inginer, Adrian Bejan este, înainte de toate, absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” (LVA), promoţia 1966. La baza pregătirii şi a performanţelor sale de excepţie se află cei 11 ani – din clasa I şi până într-a XI-a – în care a fost elevul LVA. Sunt 11 ani care fac parte din istoria de 150 de ani de existenţă a instituţiei de învăţământ devenite astăzi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”.

– Sunteţi primul din istoria Universităţii Duke care primeşte Medalia „Benjamin Franklin”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră?
– Înseamnă că am spart gheaţa, singur, fără proptele etnice sau politice. Nu a fost nimeni la Duke care să mă susţină, să mă recomande sau promoveze ca membru al „tribului” lui. Până recent, eu eram singurul român la Duke. Nu am avut niciodată o funcţie politică ori administrativă în lumea academică, la Duke ori în alte campusuri. Nimeni nu îmi datorează favoruri.
– Ce reprezintă faptul că primiţi aceeaşi medalie cu care, înaintea dumneavoastră, au fost onoraţi Nikola Tesla, Marie şi Pierre Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking, Jane Goodall, Bill Gates şi nu numai? Şi deveniţi practic primul român care intră într-o galerie de personalităţi care au revoluţionat ştiinţa, invenţiile, industria… viaţa oamenilor!
– Aici pot repeta sută la sută ceea ce v-am spus mai sus, mot-à-mot. Semnificaţia e în metafora asta de la baschet: am furat mingea de la adversar şi am înscris un coş pe contraatac, singur, fără ajutor, şi chiar împotriva arbitrului. Simt satisfacţia acelui jucător.
– Cum aţi explica unei persoane lipsită de orice pregătire elementară legea constructală?
– În limba română sunt deja trei cărţi care predau legea constructală. Eu recomand „Design în Natură”, Editura AGIR, Bucureşti 2014, şi traducerea cărţii „The Physics of Life” care va apărea la editura Humanitas.
– Potrivit statisticilor, sunteţi singurul român dintre primii o sută de oameni de ştiinţă ai lumii, unul dintre cei mai citaţi autori din lume în domeniul ingineriei şi inginerul anului în SUA? Cât contează toate acestea?
– Nu e chiar aşa. Statistici şi clasamente se întâmplă, adică ele au natura lor care e de fapt în acord cu legea constructală. Ele nu sunt realizarea mea. Nu pot fi planificate. Ele înseamnă doar că lumea citeşte şi foloseşte ce scriu eu.

Cine este Adrian Bejan
Adrian Bejan s-a născut pe 24 septembrie 1948, la Galaţi, într-o familie de intelectuali, pregătiţi şi formaţi în perioada anterioară comunismului – tatăl veterinar şi mama farmacistă. Pe când era elev în clasa a XI-a la Liceul „Vasile Alecsandri” juca deja în „cinciul” de bază al echipei Politehnica Galaţi, fiind, după cum mărturisea, „puştiul acceptat să joace la seniori”.
Cu 10 pe linie la bacalaureat, Adrian Bejan ar fi putut să aleagă orice facultate, dar, din dorinţa de a juca la nivelul Diviziei A în continuare, a ales Politehnica din Galaţi, Facultatea de Inginerie Mecanică.
În anul al doilea de studenţie, a câştigat la concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană. În 1975 şi-a luat doctoratul în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord).
Adrian Bejan este căsătorit şi are trei copii.
Legea constructală a evoluţiei în natură: Toate lucrurile curg cu forma, spre perfecţiune
Educaţia în termodinamică, experienţele antrenamentelor la baschet şi ale olimpiadelor la matematică l-au ajutat pe Adrian Bejan să ajungă la legea constructală, pe care a descoperit-o în 1996, cu referire la domeniul fizicii. Fin observator, a remarcat asemănările între modelele din natură: cursul apelor, sistemul circulator uman, capilaritatea din trunchiurile copacilor, şi că aceste modele rezultă dintr-o lege naturală. Lege pe care a folosit-o pentru a anticipa modul în care pot evolua şi alte modele din lumea vie, procese din fizică sau geologie, dar şi modul în care se propagă limbajul, ideile, cultura.
„În fapt, e o lege despre un fenomen universal: evoluţia în natură, de exemplu, generarea albiilor de curgere pentru diferite „fluide” (apă, aer, sânge, fluxuri electrice sau calorice, trafic terestru, acvatic sau aerian, etc). Definiţia Legii Constructale este: Pentru ca un sistem macroscopic de mărime finită să fie viu (să supravieţuiască), configuraţia sa trebuie să evolueze astfel încât să ofere acces din ce în ce mai bun curenţilor care-l străbat”, spune Adrian Bejan. Cu alte cuvinte, legea constructală spune că un model în mişcare va evolua în timp în sensul unui film care rulează aratind o curgere care devine mai uşoară.
Legea acoperă toate domeniile: toată lumea „vie”, animale, plante, străzile şi oraşele, maşinile, bazinele riverane, fulgerele, fulgii de zăpadă, curenţii oceanici şi atmosferici, clima, dar se aplică şi proceselor intangibile, precum jocul de baschet, transmiterea informaţiilor şi chiar distribuirea bogăţiei.

Foto – text: dr. ing. Gabriel Vlăduț

Despre Maria Staicu

V-ar mai putea interesa

Câti bani are de recuperat România de la ”prietenii lui Ceaușescu„? Suma este uriașă

​România are de recuperat peste 775,8 milioane dolari, reprezentând creanțe din activitatea de export derulată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *