Vot istoric pentru România în Parlamentul European

Articole asemănătoare

Luca Niculescu a depus lista guvernului: Executiv mixt cu miniștri PSD și independenți pentru a scoate țara din criză

2 zile în urmă

Investiție masivă în educație. 4 milioane de euro din fonduri europene pentru modernizarea școlilor din Amărăștii de Jos – Dolj

3 zile în urmă

BLOCAJ POLITIC: PNL refuză guvernarea! Planul premierului desemnat Luca Niculescu, dat peste cap de Ilie Bolojan

O săptămână în urmă

A fost adoptată rezoluția în care este recunoscut dreptul României de a-și recupera tezaurul furat de Moscova sau să obțină compensații în schimbul acestuia. Rezoluția este extrem de importantă în primul rând pentru că tema Tezaurul României a lipsit zeci de ani de pe agenda politică a statelor europene.

Tezaurul român este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.

Demersului inițiat, spre lauda lui, de europarlamentarul Eugen Tomac, a declanșat o dezbatere în Parlamentul European referitoare la Tezaurul României confiscat de ruși. În cazul unor negocieri cu Rusia, după încheierea războiului din Ucraina, Uniunea Europeană ar putea folosi documentul ca să pună condiții Moscovei, spun analistii politici.

“?????? ?????̦ ?̂? ??????????? ????????! ???????̦?? ??????? ??????????? ?????????? ????̂???? ?????????? ?̂? ????? ? ???? ??????̆ ?? ?????̆ ?????????? ?? ??????.

Rezoluția pe care am inițiat-o este primul document oficial european prin care solicităm Rusiei în mod explicit returnarea Tezaurului sechestrat ilegal. Este o chestiune de demnitate națională. România nu poate si nu trebuie să accepte nimic mai puțin decât restituirea celor 91,5 tone de aur și a întregului Tezaur cultural. Le mulțumesc colegilor mei din Parlamentul European pentru implicare și susținere. A însemnat mult. Mulțumesc, bineînțeles, Băncii Naționale a României pentru întregul sprijin de-a lungul acestui drum la capătul căruia avem astăzi, în premieră, o Rezoluție a Parlamentului European pe chestiunea Tezaurului României. Nu suntem singuri în acest demers. Avem recunoaștere și sprijin european ferm. După votul istoric de astăzi, Comisia Europeană va fi alături de România și împreună vom aduce Tezaurul României acasă. Important este să nu renunțăm!”, a scris pe Facebook eurodeputatul Eugen Tomac.

• 

• 

Contextul istoric

După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea acestuia. Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.

În august 1916, România luase decizia intrării în război, alături de Antantă. Deși campania a debutat favorabil, prin pătrunderea trupelor române în Transilvania, în scurt timp, trupele germane, austro-ungare și bulgare au preluat inițiativa ocupând în toamna aceluiași an Dobrogea, Oltenia și Muntenia, conducerea României fiind nevoită să mute capitala țării de la București la Iași și să organizeze rezistența în fața invadatorilor în Moldova. Pe acest fundal, în luna noiembrie, s-a decis și mutarea sediului Băncii Naționale a României, ocazie cu care și tezaurul său a fost transportat la Iași. Principalul activ cuprins în tezaur era cantitatea de 93,4 tone de aur, formată din 91 de tone de monede istorice de aur și 2,4 tone de lingouri de aur.

Conform convențiilor aplicabile în acea vreme, aurul avea rostul de a garanta emisiunile monetare de lei românești. Cele 91 tone de monezi de aur aparțineau băncilor românești particulare, existente pe piața românească în acea vreme, firmelor private și persoanelor private, iar cele 2,4 tone de lingouri de aur aparțineau, în exclusivitate, Băncii Naționale a României. Rușii au solicitat să nu se semneze protocoale de predare/preluare cu mai multe bănci, firme și persoane fizice din România, ci să se semneze doar un singur protocol cu Banca Națională a României, urmând ca BNR să colecteze toate aceste valori de la fiecare entitate românească în parte.

La acea dată Banca Națională a României era în totalitate o bancă privată, în care statul român nu era deloc implicat. La începutul lunii decembrie 1916, frontul de apărare nu era încă stabilizat și se punea în mod serios problema evacuării guvernului peste râul Prut, în Rusia. La 2 decembrie, Consiliul General al BNR aproba în principiu posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, punct de vedere care, la 8 decembrie, era susținut și de guvern, prin vocea ministrului de finanțe Emil Costinescu, care evoca între altele și precedentul creat de Banca Națională a Franței (care decisese transferarea tezaurului său în Statele Unite ale Americii.

Costinescu menționa și varianta transferării tezaurului la Londra, dar considera că drumul ar fi fost prea periculos, dată fiind și amenințarea suplimentară pusă de submarinele germane. De aceea, soluția preferată era depunerea tezaurului laolaltă cu tezaurul imperiului țarist, la Kremlin.

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniștri aproba transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase, la 11 decembrie că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special al tezaurului BNR, adăugând că guvernul imperial rus garanta integritatea lui atât pe timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova. Protocolul care prevedea predarea Tezaurului în aur către delegații guvernului imperial rus a fost semnat la Iași, la 14/27 decembrie 1916.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

• acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
  
• efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
  
• o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

Lista exponatelor aflate în proprietatea Muzeului Național de Antichități, care au fost duse la Moscova în anul 1916, este următoarea:

-Epitrafirul de la Mănăstirea Dobrovăț
-Tezaurul de la Pietroasele
-Tezaurul de la Turnu Măgurele
-Rhytonul de argint de la Poroina, județul Mehedinți
-Patru planșe cu bijuterii barbare, de aur
-Epitaful de la Mănăstirea Cozia (1396)
-Epitaful de la Mănăstirea Dobrovăț (1506)
-Epitaful de la Mănăstirea Slatina (1556)
-Epitaful de la Mănăstirea Bistrița (1601)
-Epitaful de la Preda Buzescu, Marele Ban al Craiovei
-Aer din anul 1613 (?)
-Epitaf din anul 1683 (Șerban Vodă Cantacuzino)
-Covorul de Genua de la Mănăstirea Bistrița (1514)
-Covorul de Genua de la Mănăstirea Bistrița (secolul al XVI-lea)
-Covorul de Genua de la Mănăstirea Bistrița (secolul al XVI-lea)
-Epitrafirul de la Mănăstirea Govora, epoca lui Radu cel Mare
-Epitrafirul de la Mănăstirea Bistrița, 1521, Barbul, Ban al Craiovei
-Epitrafirul de la Mănăstirea Dubrovăț, de la Ștefan cel Mare
-Epitrafir din epoca lui Constantin Brâncoveanu
-Epitrafir din epoca lui Șerban Cantacuzino (două bucăți)
-Rucavițe de la Cotroceni (o pereche)
-Rucavițe din epoca lui Constantin Brâncoveanu
-Rucavițe din epoca lui Ștefan cel Mare
-Sfita de la Mănăstirea Cozia, după tradiție, mantia lui Mircea cel Bătrân
-Cădelnița de argint de la Mănăstirea Tismana (secolul al XIV-lea)
-Cădelnițe de argint de la Mănăstirea Bistrița (secolul al XVI-lea) (două bucăți)
-Cădelniță de argint din epoca lui Alexandru Lăpușneanu
-Cădelniță de argint din secolul XV/XVI
-Cățuie de la Mănăstirea Bistrița (secolul al-XVI-lea)
-Cățuie de la Mănăstirea Tismana
-Ripide de argint aurit de la Mănăstirea Cotroceni, două bucăți (1675)
-Disc de argint de la Mănăstirea Bistrița (secolul al XVI-lea)
-Taler mare, de argint de la Mănăstirea Tismana (> 1512)
-Engolpion de argint aurit de la Mănăstirea Snagov (1431)
-Engolpion de argint aurit al fraților Craiovești de la Mănăstirea Tismana
-Engolpion de argint aurit de la Mănăstirea Bistrița (1512)
-Căuș de argint aurit încrustat cu monede antice de la Mănăstirea Tismana (1649)
-Căuș de argint aurit încrustat cu monede antice de la Mănăstirea Tismana, al clucerului Buzinca (1641)
-Patru cruci de argint aurit din epoca lui Șerban Cantacuzino
-Cruce mare din lemn de chiparos de la Mănăstirea Slatina
-Disc de argint din secolul al XVI-lea
-Evanghelie slavonă, manuscris din anul 1405 de la Mănăstirea Tismana
-Evanghelie slavonă, manuscris din anul 1502
-Două evanghelii slavone, imprimate

Multumiri wikipedia!