România, prin ochii românilor
Laura Pătru, manager #Bacolux Hotels: “1 Decembrie” a fost pentru mine mereu mai mult decât ziua națională. Pentru că mereu m-a dus cu gândul la familie, bunici și străbunici, la poveștile lăsate moștenire și valorile transmise din generație în generație. Este ziua în care scot ia și velnicele și singura zi în care îmi pun o floare în păr. Iubesc tradițiile pentru ne dau rădăcini, perspectivă și ne conturează identitatea. Prin tradiții, fire colorate și cusături, marame, povești și lecții, străbunicii noștri și-au asigurat continuitatea peste veacuri. Așa că pentru mine astăzi o să fie despre tradiții, ie, despre ei. La mulți ani, România! Cu poveștile tale, cu ie și legende, cu istorie și flori în păr ❤”
Mirela Retegan, om de radio, creatoarea #GașcaZurli: “Despre țară nu am avut niciodată nimic rău de spus. Am găsit în țara mea de fiecare dată când am căutat și păduri și munți și ape și soare, mare, nisip și ploaie și hrană și cântec și iubire. Oriunde am mers țara mea m-a primit de fiecare dată la întoarcere fără să mă întrebe ce-am căutat în țări străine și m-a lăsat să stau în ea fără să vrea să afle scopul și durata vizitei.
Despre țară și despre Dumnezeu nu am avut niciodată nimic rău de spus. Nici el, nici ea nu m-au deranjat niciodată. Nu mi-au cerut nimic. Mi-au dat tot ce am cerut. România și Dumnezeu sunt singurele lucruri sfinte de la care eu nu am abdicat niciodată. În rest am mai șchiopătat pe ici pe colo, m-am mai împiedicat, m-am mai supărat, m-am mai îndoit. Cu Dumnezeu și cu țara mea nu m-am certat niciodată. Mi-au dat libertatea să fiu cine sunt, mi-au dat șansa să cresc independent de fiecare și știind că sunt mereu acolo în stânga și în dreapta mea. Nu m-au pus să plătesc niciodată. Nu cunosc vreun preț pentru că îl iubesc pe Dumnezeu și pentru că îmi iubesc țara.
Se mulțumesc cu cât și când le dau. Nu mă condiționează cu nimic. Mă iubesc pur și simplu. Fără să fi conștientizat vreodată mi-am dat seama că am sigur două lucruri sfinte în viața mea : Dumnezeu și România! Cred in Dumnezeu și cred că eu îi datorez țării energia și puterea mea de a nu face umbră degeaba, pământului . La multi ani, România! Te iubesc, necondiționat .❤️??”
Eugen Costel Călinoiu, analist financiar: “Sunt mândru că sunt român, iar România va fi mereu țara pe care o voi iubi întotdeauna, la fel ca voi toți cei care simțiți românește, vă bucurați ca niște români adevărați și pentru care România va fi mereu locul unde ne simțim acasă!
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, ROMÂNI DE PRETUTINDENI!”
Atena Boca, fondator Asociația #LaPrimulBebe: “Poate că dragostea înseamnă să învăț să te iubesc și în ciuda a ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ești! ??❤️ Am învățat însă ceva: chemarea pământului este atât de puternică încât oriunde aș pleca în lume, oricât de bine mi-ar fi, inima mea niciodată nu ar fi întreagă dacă aș rămâne departe de tine. Iar eu nu știu să trăiesc cu inima ruptă. La mulți ani, România! Să ai tot mai mulți oameni dornici să-și înțeleagă rostul. Atunci vei primi și tu mai multă iubire.”
Angela Tocilä, blogger- fondator politicstand.com: “Am învățat să te iubesc când ți-a fost greu și când mi-a fost mie greu cu tine. Am învățat acasă, în familia mea, am învățat la școală să te iubesc așa cum ești, așa cum sunt și eu pentru că mă identific cu tine… Cu bunele și relele tale, cu bunele și relele mele. Am învățat să te iubesc de la bunicul care s-a dus la război până în Tatra pentru tine.
De la toți cei din neamul meu care s-au zidit în tine cuprinși în pământul tău amestecat cu sângele celor ce și-au dat viața ca tu să exiști, căci tu doar te-ai așternut cuminte sub tălpile noastre, răbdându-ne, iubindu-ne, încălzindu-ne, potolindu-ne setea, domolindu-ne arșița, ostoindu-ne foamea; ne-ai așteptat să ne întoarcem, ne-ai privit plecând, ca o bătrână cu mâinile-n poală și lacrimi în ochi, așezată pe lavița din fața casei.
Cuminte, îndelung răbdătoare, trudită, obosită, pustiită, hulită, mințită și trădată, batjocorită, aproape niciodată iubită după tot chinul tău, după toți fiii și fiicele pe care i-ai petrecut cernită în morminte, după toți fii și fiicele tale ce te-au vorbit de rău după ce au dat de bine, te-au uitat și s-au prefăcut că nu te mai cunosc, tu ai rămas așteptând…
Am învățat să te iubesc iar dragostea s-a sădit în mine ca o sămânță care a încolțit și a tot crescut, și-a întins rădăcinile, crengile, frunzele și florile, cuprinzându-mă, contopindu-mă cu tine într-un dans prin timp, prin anotimpuri, prin lume, pe unde merg, de unde mă întorc mereu, să-mi mai încălzești inima puțin, să mă mai ții odată la pieptul tău mirosind a busuioc și tămâie, a miere, a fân cosit, a bunici, apoi, să pot pleca din nou știind că tu m-aștepți în poartă până când mă voi întoarce la tine, buna și draga mea. La mulți ani, țară frumoasă!”