Republica TV si-a propus să asculte cu și mai multă atenție părerile cetățenilor. Astfel, vom analiza postările publicate de voi pe Facebook, postări ce au legătură cu institutiile orașului sau județului, într-o anumită chestiune. Rubrica se numește “Opinia lu’ …”.
Astăzi, ne-a atras atenția postarea ziaristului Petre Cojocaru, ghid turistic de succes la Roma, Italia.

“Noi nu ne vindem țara, mai bine ce n_căm pe noi! (sau pe ea)
Am urmărit și eu cazul Dirtău, cu cei doi cetățeni din Sri Lanka, pe care comunitatea locală nu îi dorește în rândul ei. ” Au drac, nu sunt creștini, ne bate Dumnezeu dacă îi acceptăm”- (Pokol, ők nem keresztények, Isten ver bennünket, ha elfogadjuk őket). E aceeasi comunitate care se uita cu ochii crucis atunci ” cand ceri o pâine” în limba română în localitatea lor, probabil. Că deh, ei au fost primii acolo, nu?
Sri-lankezii aia, săracii, s-or fi obișuit cu ” rasismul” prin lume, dar poate nu se asteptau să îl găsească prin îndepărtata Românie. Italianul, francezul, germanul etc te pot trata cu astfel de atitudine. Sute de mii de români au trăit pe pielea lor ce experimentează simpaticii brutari insulari: umilința de a fi străin printre alții. Și umilirea.
Acum,nu știu dacă ”etnicii români” din localitate au o altfel de opinie, dar ne cam stă în fire să devenim ”rasiști” atunci când vedem ”altceva”.
La ora la care scriu aceste rânduri, Marea si falnica Britanie tocmai are bagajele pe peronul gării care o va duce departe de UE. Nu stiu dacă se uită înapoi, dar îi spun că înainte, fără alții (a se înțelege emigranții care ii face Marei Britanii muncile pe care copiii ei nu le pot face), e greu.
Cam atât. Sunt mulțumit totuși că uite, avem demnitate, nu ne vindem țara. Nu angajăm sri-lankezi. Doar ne c_căm pe noi, sau pe țară!”
______________________

De mentionat, jurnalistul Petre Cojocaru si-a transformat ziua de naștere într-un eveniment caritabil: “312 euro se vor transforma in hrana, medicamente etc pentru 🐕🐕🐕🐕🐕🐕 de la Breasta. Actiunea de strangere de fonduri se apropie de final, astazi fiind penultima zi. Va multumesc tuturor pentru suport, pentru ca ati donat sau ati distribuit. Acest lucru il puteti face in continuare, chiar daca nu vedeti o astfel de actiune, pentru acesti prieteni minunati si napastuiti. Este suficient sa o contactati pe Cristina Popa (mama lor), sa o urmariti pe unde face colecta de hrana si sa o sprijiniti. Ma inclin in fata voastra! A, da, si sa nu uitati ce spune cantecul: ”Iubiti si cainii vagabonzi!”